Deși practic toate aliajele de aluminiu sunt extrudabile în teorie, evaluarea extrudabilității unei anumite piese necesită o analiză cuprinzătoare a unor factori precum dimensiunile, geometria, tipul de aliaj, cerințele de toleranță, rata de rebut, raportul de extrudare și raportul de limbă. În plus, este esențial să se determine dacă extrudarea directă sau indirectă este metoda de formare mai potrivită.
Extrudarea directă este cel mai frecvent utilizat proces, caracterizat prin designul său relativ simplu și adaptabilitatea puternică, ceea ce îl face potrivit pentru o gamă largă de producție de profile. În această metodă, o țaglă de aluminiu preîncălzită este împinsă de un piston printr-o matriță staționară, iar materialul curge în aceeași direcție ca pistonul. Frecarea dintre țaglă și recipient este inerentă acestui proces. Această frecare provoacă acumularea de căldură și un consum crescut de energie, ceea ce duce la variații de temperatură și la lucrul mecanic de deformare pe lungimea extrudării. În consecință, aceste variații pot afecta structura granulară, microstructura și stabilitatea dimensională a produsului final. Mai mult, deoarece presiunea tinde să scadă pe parcursul ciclului de extrudare, dimensiunile profilului pot deveni inconsistente.
În schimb, extrudarea indirectă implică o matriță montată pe cilindrul de extrudare care aplică presiune în direcția opusă asupra unei țagle de aluminiu staționare, determinând curgerea materialului în sens invers. Deoarece țagla rămâne statică față de recipient, nu există frecare între țaglă și recipient. Acest lucru are ca rezultat forțe de formare și un aport de energie mai consistente pe tot parcursul procesului. Deformarea uniformă și condițiile termice obținute prin extrudare indirectă produc produse cu o precizie dimensională îmbunătățită, o microstructură mai consistentă și proprietăți mecanice îmbunătățite. Această metodă este deosebit de avantajoasă pentru aplicațiile care necesită o consistență și o prelucrabilitate ridicate, cum ar fi materialele pentru mașinile de șurubat.
În ciuda beneficiilor sale metalurgice, extrudarea indirectă are anumite limitări. Orice contaminare a suprafeței țaglei poate afecta direct finisajul suprafeței extrudatului, ceea ce face necesară îndepărtarea suprafeței turnate și menținerea unei suprafețe curate a țaglei. În plus, deoarece matrița trebuie să fie susținută și să permită trecerea extrudatului, diametrul maxim admis al profilului este redus, limitând dimensiunea formelor extrudabile.
Datorită condițiilor stabile de proces, structurii uniforme și consistenței dimensionale superioare, extrudarea indirectă a devenit o metodă critică pentru producerea de tije și bare de aluminiu de înaltă performanță. Prin minimizarea variațiilor procesului în timpul extrudării, aceasta îmbunătățește semnificativ prelucrabilitatea și fiabilitatea aplicării produselor finite.
Data publicării: 16 iulie 2025
